Dupa cum promiteam, si va spuneam la sfarsitul acelei postari, urmeaza sa va povestesc despre o excursioara de traversare a Transfagarasanului, care de asemenea se afla pe BucketList-ul meu.
Ajungem noi sambata seara acasa pe la ora 11, rupti de oboseala si de urcatul pe munte si incepem un dialog al surzilor: “Nu mai mergem maine nicaieri” – “Ba da, ca am zis ca mergem”, “Nu ca suntem obositi” – “Haaaaaai, ca doar nu mai urcam pe jos ci cu masina” (Excursia era programata de fratele Anei si am zis bine’nteles “DA”, mai ales ca si confirmasem ca la 5:30 sa fim jos – mergeam cu Logan-ul MCV al fratelui ei). Ana adoarme instantaneu, eu dupa ea dar ceva mai greu si suna telefonul pe la 5:20: “Alo, v-ati trezit? In maxim 20 minute sa fiti jos”. Si de aici incepe iarasi dialogul surzilor cu finalitate coborarea cu greu jos 🙂 (acum nu ca i-ar fi parut rau ca am mers, o sa vedeti si de ce in galeria de final).
Ne oprim la un peco inainte de intrarea pe autostrada 1 (Pitesti) cu traseu stabilit Curtea de Arges – Transfagarasan -Â? Sibiu – Brasov – Bucuresti, drum nu gluma. Mai motaind, mai vorbind, mai facand poze si planuri de alte iesiri am ajuns in Curtea de Arges de unde am luat paine si din nou la drum. Pana aproape de intrarea in ultimul tunel ce ne ducea la Balea Lac am facut o oprire la cota 1690 pentru sedinte foto si una ceva mai sus exact inainte de tunel. Peisajul era…dar nu va zic, uitati-va la poze si mai bine, mergeti. Am traversat si tunelul lung de 2-300 metri, zic eu, si am iesit exact la Balea Lac, unde mai era zapada, si unde era lacul limpede si linistit si unde imi pare rau ca nu am facut mai multe poze.
Terminat si acest punct de pe traseu, urma un altul pe care eu il asteptam cu interes: GRATARUL facut de tatal Anei si caruia ii iese…dar sa nu mai discutam despre asta :). Inainte de a continua cu gratarul si pentru ca era sa uit, trebuie sa va spun ca dupa trecerea tunelului am trecut in alta lume. Daca pana sus, pe partea cu Curtea de Arges, drumul era bombardat si peticit si te durea sufletul si buzunarul la gandul urmatoarei revizii, pe partea Sibiului, nu numai ca era foarte foarte bine intretinut ci era si marcat daca va vine a crede, daca nu o sa va convingeti din poze. Gasim un loc dragut unde am putut scoate masina de pe sosea, langa o apa rece care a tinut bauturile la rece si demaram operatiunea “Gratarul” intre timp facand si plaja, ca drept urmare sunt 2 nopti de cand nu pot dormi din cauza insolatiei si am stat foarte putin la soare. Aflu de la un coleg de serviciu care a fost si el sambata in T. ca si el tot de acolo e rosu ca racul, deci grija mare la soarele de munte.
Cu burtile pline strangem tot, inclusiv gunoaiele pentru ca romanii nostri din cate am vazut pe acolo sunt mai mult niste nesimtiti si plecam spre urmatorul obiectiv – Balea Cascada pe care insa l-am sters de pe lista din cauza aglomeratiei de masini care era acolo. Pentru cei interesati de la Cascada puteti lua telecabina pana la Lac.
Oboseala incepe incepe sa isi spuna cuvantul in timp ce ne indreptam spre Brasov si apoi spre Sacele pe DN1A care s-a dovedit a fi destul de aglomerat. Din aceleasi motive de oboseala la Cheia s-a facut o rocada de soferi, trecand la volan celalalt frate al Anei, si tot din aceleasi motive nu am mai vizitat Salina de la Slanic Prahova.
Dupa ce am stat la niste mici (mari) cozi am ajuns si in Bucuresti, rosii de soare, obositi de parca am fi tras la plug si in asteptarea dulcelui somn.
